Despre prosperitate, în vreme de coronavirus

În aceste momente în care libertatea de mișcare și de muncă – adică libertatea de a fi – ne sunt aspru limitate, are loc probabil cea mai mare naționalizare din ultimii 30 de ani. Zeci de mii de societăți comerciale îngenuncheate de „închiderea economiei”, se înghesuie să obțină credite garantate de stat pentru finanțarea capitalului de lucru și pentru investiții, ipotecându-și activele guvernului.

Rezerva Federală Americană (FED) cumpără pentru prima dată în istorie, direct din piață, titluri private neperformante ale companiilor listate la burse. Ca și în România, se oferă „ajutoare” la pachet cu condiții ce îngrădesc libertatea decizională a companiilor private. Creația monetară fără precedent în istorie este sursa unei viitoare hiperinflații.

Izolarea are însă și o parte pozitivă: ne oferă liniștea să medităm la acțiunile noastre și la lucrurile fundamentale care ne ghidează viața. Privind în urmă la ultimele două luni, ce am învățat?

În primul rând am învățat importanța economiilor. Până acum am crezut că putem trăi ca niște fluturași cheltuind tot ce avem, plătind pentru toate nevoile cu bani împrumutați și făcându-ne toate plăcerile cu cardul de cumpărături. Îi priveam ca pe niște ciudați pe oamenii care strângeau pentru zile negre. Acum am înțeles necesitatea de a avea economii cât să ne permită să trăim câteva luni în caz de orice fel de criză. Sperăm ca măcar pentru două generații de acum încolo, importanța economiilor să fie reținută.

Ceea ce trebuie avut în vedere este însă că și statul se supune acelorași reguli ca orice individ. Statul este o mare gospodărie, care nu poate cheltui mai mult decât produce. Economiile lumii nu mai respectă acest principiu de multe decenii. Acum este vremea scadenței.

Nu știm de unde așteaptă oamenii ca statul să ne dea bani tuturor ca să stăm acasă. De unde se așteaptă antreprenorii ca statul să aibă bani pentru a garanta împrumuturile IMM-urilor? Statul este deja îndatorat. Statul are deficit an de an, iar rezerva valutară a BNR de 34 miliarde de euro este insuficientă pentru a susține o societate care nu produce câteva luni (având în vedere și că o bună parte din rezervă are rol de colateral ce garantează împrumuturile statului).

Cum poate statul să suțină o populație care nu produce, dacă tocmai cei ce susțineau cheltuielile statului, plătitorii de impozite, se transformă din contribuabili în beneficiari?

Acesta este momentul în care s-a tras cortina, s-a luminat scena și o lume întreagă vede adevărul. AM DEVENIT O POPULAȚIE DE ASISTAȚI SOCIALI HRĂNITĂ DIN TIPARNIȚELE BĂNCILOR CENTRALE. O populație care cere voie să iasă afară precum un elev care ridică mâna în timpul orei pentru a cere voie să părăsească clasa pentru o urgență. Așteptăm toți pauza, clopoțelul va suna pe 15 mai. Dar cât va ține pauza?

Ne dorim bunăstare și prosperitate. Prosperitatea nu este creată de o societate de îndatorați, prinsă la strâmtoare de un dezastru natural și transformată într-o populație de asistați sociali hrănită din tiparnițele băncilor centrale.

Prosperitatea este creată de o populație precaută și pregătită pentru orice dezastru, care economisește și investește mereu o părticică din economii în proiecte antreprenoriale menite să creeze și să amelioreze produse și servicii care ne fac viața mai ușoară. Dacă în viitor ne va fi bine sau rău, depinde numai de înțelegerea și respectarea principiilor prosperității.

Trist dar previzibil, băncile centrale și-au pierdut orice cumpătare în ceea ce privește producția monetară. Ca și cum istoria nu ar fi mărturie a consecințelor dezastruoase ale hiperinflației. Thomas Jefferson este creditat a fi spus că instituțiile bancare sunt mai periculoase decât armatele profesionale, datorită puterii lor de a crea inflație și deflație – adică de a crea și distruge bani. Am adăuga că sunt chiar mult mai periculoase decât actuala pandemie. Aurul este și va rămîne singurul gardian al economiilor noastre.

Distribuie acest articol

ro_RORO