Principii de management

ECONOMIILE CONSISTENTE ASIGURĂ SUSTENABILITATEA PE TERMEN LUNG A ÎNTREPRINDERII

Economiile sunt esențiale pentru sustenabilitatea pe termen lung (permanența) unei întreprinderi, dar și a unui individ, a unei familii sau a unei societăți de oameni în sens larg.

Economiile asigură trecerea cu bine prin perioade dificile, reprezintă o sursă ocazională de fonduri experimentare (inovație), precum și o sursă de fonduri pentru investiții în eventualitatea unor oportunități.

Având în vedere că generarea și menținerea unui nivel substanțial de economii este critică pentru supraviețuirea întreprinderii (gospodăriei), economiile pe termen lung nu trebuie să reprezinte datoria nimănui. În plus, economiile trebuie ferite de expansiunea și contracțiile masei de credit circulant care în sistemul financiar actual constituie masa monetară. Astfel, se impune menținerea unui nivel critic de economii în aur („Gold”), asigurare pentru traversarea perioadelor economice dificile și sursă pentru experimentare și investiții oportuniste („Roll”). Aceasta este fundația economică a Gold’n’Roll.

Economiile sunt ceea ce rămâne după ce din valoarea adusă clienților (venitul) se scade consumul propiu (costurile, sau cheltuielile). Pentru a genera și a menține un nivel critic de economii, pentru a asigura fondurile necesare dezvoltării prin investiții și inovație, administratorul poartă responsabilitatea menținerii unei culturi de maximizare a valorii propuse clienților, și de minimizare și ținere riguroasă sub control a costurilor la nivelul întregii organizații.

Economiile oferă avantajul de a putea răspunde prompt unor nevoi sau dorințe neacoperite în piață, investind în capacitatea de producție și distribuție a bunurilor și serviciilor necesare. Atunci când nevoia sau dorința observată în piață nu își are răspunsul în bunuri sau servicii existente, economiile oferă avantajul de a putea explora noi soluții (de a inova).

ATAȘAMENTUL FAȚĂ DE OBIECTUL DE ACTIVITATE AL ÎNTREPRINDERII ESTE BAZA UNEI FIRME DURABILE

Produsele și serviciile propuse de o societate comercială nu se impun, ci se descoperă. Ele evoluează odată cu lumea din jur. Domeniul de activitate, în schimb, trebuie să rămână constant. Domeniul de activitate se definește în strânsă legătură cu un domeniu al vieții oamenilor, de preferință unul natural și permanent.

Deplasarea, transportul, construcția, îmbrăcămintea, sănătatea, educația, recreerea și distracția, muzica, prelucrarea metalelor sau a lemnului, lucrul pământului, gătitul, sunt câteva dintre sutele sau miile de domenii existente, definite în sens mai restrând sau mai larg.

Asigurarea permanenței unei firme (brand) implică asocierea firmei cu domeniul de activitate, mai degrabă decât cu produse sau servicii specifice. Schimbarea domeniului de activitate naște confuzie în piață, derutează clienții și distruge firma societății.

Stabilirea și menținerea cu sfințeniei a firmei (brandul organizațional) nu exclude stabilirea unor mărci (branduri) de produs sau serviciu. Trebuie avut însă în vedere că mărcile de produse sau servicii pot fi trecătoare, și trebuie să fie în mod deliberat tranziționate sau abandonate (dacă nu pot fi tranziționate) atunci când produsele sau serviciile sunt înlocuite prin inovație. Astfel, obiectul de activitate al societății nu poate fi legat de producția, livrarea sau prestarea de servicii în legătură cu anumite produse sau servicii (care sunt efemere), ci trebuie să coincidă cu domeniul de activitate (care este permanent).

Pentru a asigura permanența societății comerciale, administratorul are responsabilitatea de a menține o cultură de atașament față de obiectul (domeniul) de activitate al organizației împreună cu firma asociată, precum și o cultură a reinventării continue a produselor și serviciile oferite, împreună cu mărcile de produs/serviciu asociate.

EFICIENȚA ORGANIZAȚIONALĂ MAXIMĂ SE REALIZEAZĂ PRIN ELIMINAREA TOTALĂ A BIROCRAȚIEI

Birocrația se manifestă atât la nivel inter-uman, cât și la nivel om-mașină, adică prin echipamentele și sistemele informatice de producție și distribuție.

Eliminarea birocrației inter-umane prespupune eliminarea oricăror straturi intermediare de producție și informație între clienți și salariați. Toți salariații lucrează direct la realizarea și livrarea produsului sau serviciului pentru clienți, fiind perfect conștienți de modul în care produsul sau serviciul se integrează în viața clienților (și a utilizatorilor finali, dacă aceștia sunt diferiți de clienții cumpărători). În consecință, se elimină noțiunea de client intern.

Se înțelege că majoritatea proceselor de producție și distribuție se realizează în mai multe stagii succesive. Dacă este industrial și economic fezabil, eliminarea birocrației se realizează prin separarea stagiilor de producție și distribuție în întreprinderi distincte. Dacă stagiile sunt realizate de un număr foarte mic de oameni și/sau sunt prea strâns integrate ca proces industrial, minimizarea birocrației se face prin faptul că fiecare om realizează mai multe stagii succesiv, aducând produsul sau serviciul la client sau cât mai aproape de acesta. Această abordare este contrară principiului maximizării specializării muncii, conform căruia eficiența maximă se obține prin realizarea repetitivă a unui stagiu de producție de către un singur om. Principiul maximizării specializării muncii contravine însă naturii umane. Specializarea extremă conduce la pierderea plăcerii, concentrării și interesului în muncă, iar dacă se auto-impune forțat, conduce la dezumanizarea individului, rezultînd în scăderea eficienței și a calității experienței clientului. Extrema opusă, în care omul realizează o varietatea prea mare de stagii de producție și acționează în roluri care îi depășesc peste limita de învățare și adaptare nivelul de competență și confort, este de asemenea în detrimentul eficienței și bunei experiențe a clientului.

Gold’n’Roll încurajează dezvoltarea aptitudinilor tehnice și umane ale angajaților întreprinderilor administrate astfel încât aceștia să realizeze colaborativ sau individual (în funcție de context) cât mai multe stagii de producție și distribuție, până la contactul direct cu clientul final. Atunci când natura activităților între stagiile de producție este atât de diferită încât necesită specializarea muncii, adică oameni diferiți pentru a realiza sarcini diferite, intervine nevoia unui client intern (sau manager intermediar). Aceasta este o situație în care se impune separarea stagiilor în întreprinderi diferite, cu obiect de activitate, oameni, firmă și gestiune economică distinctă.