O poveste cu bănci și aur – Partea I

Iunie 2020 va fi luna cu cele mai multe contracte gold future scadente: 119672 contracte la momentul scrierii acestui articol. Aceste contracte se tranzacționează la 1723,6 dolari uncia troy la acest moment, acesta fiind de facto cursul spot internațional al aurului. Un contract reprezintă 100 de uncii troy, uncia troy având 31,103 grame. Rezultă 372 tone de aur scadente în iunie 2020. Așadar la sfârșitul lui iunie, vânzătorii (pozițiile short pe contracte) vor trebui să livreze cumpărătorilor (poziții long pe contracte) fie 372 tone de aur, fie echivalentul acestora în dolari.

Contractele au fost deschise aproape în totalitate de-a lungul ultimelor 6 luni. Cumpărătorii au plătit vânzătorilor prețul aurului la momentul deschiderii contractului, adică un preț în medie cu 30 lei pe gram inferior cursului actual.

Cumpărătorii sunt producători industriali, fonduri de investiții, fonduri de pensii, fonduri de asigurări.

Vânzătorii sunt băncile. Vânzătorii vor trebui la scadență să obțină aur pentru livrare sau să plătescă în dolari, la un curs probabil mult mai mare decât cel de la deschiderea contractelor. Vânzătorii au mizat pe o scădere a cursului aurului, caz în care ar fi avut profituri substanțiale.

Primii 4 vânzători ca număr de contracte short dețin cumulat aproape 185000 de contracte. Această cifră publică nu specifică numărul de contracte al fiecărui vânzător. Știind că următorii 4 vânzători ca număr de contracte și-au redus treptat pozițiile short în ultimele luni, este posibil ca și vânzătorii de pe locurile 2-4 să își fi diminuat pozițiile. Există suspiciunea că o singură bancă ar deține majoritatea contractelor short, estimativ 140000 de contracte.

Dacă facem diferența cursului aurului dintre luna ianuarie 2020 când au fost deschise cele mai multe contracte short și cotația de acum, aceasă bancă ar pierde peste 2 miliarde de dolari! Pierderea s-ar înregistra cu condiția ca banca să închidă contractele short din urmă cu contracte long pe viitor, adică să găsească un vânzător short care să preia aceste contracte mai departe. În cazul în care nu va găsi un vânzător short, această bancă va trebui să scoată din buzunar 24,2 miliarde de dolari pentru a plăti cumpărătorii. Sau să livreze aproximativ 300 de tone de aur!

Această bancă nu poate fi decât una din următoarele, acreditate de LBMA: BNP Paribas, Citibank, Goldman Sachs, HSBC, ICBC Standard, JP Morgan Chase, Merrill Lynch, Morgan Stanley, Standard Chartered, Bank of Nova Scotia, Toronto-Dominion și UBS.

Care sunt scenariile posibile?

1) O bancă din cele enumerate va intra în colaps și va fi primi un bail-out pentru că este „prea mare să falimenteze”.
Scenariu puțin probabil. Mai mult ca sigur se lucrează deja la salvarea acestei bănci pe alte căi decât acordarea unui bail-out public care ar fi nepopular.

2) Celelalte bănci se vor coaliza și împreună vor intra pe poziții short pentru a salva această bancă.
Scenariu puțin probabil, mai ales dacă cursul aurului se menține sau crește. Celelalte bănci au probleme lor, inclusiv propriile poziții short.

3) Rafinăriile lucrează la capacitate redusă, dar atât cât o fac, toarnă lingouri pentru COMEX. Cele câteva sute de lingouri vor fi livrate în depozitele acreditate COMEX din New York pentru compensarea în metal a cumpărătorilor.
Scenariu probabil. Este posibil ca băncile centrale și celelalte bănci LBMA să ofere aur în leasing acestei bănci problematice pentru a o salva pe moment. De remarcat că exportul de aur din Elveția către SUA a explodat în martie, 43,2 tone de aur trecând oceanul.

4) Cursul aurului va scădea semnificativ în iunie. Această bancă nu va înregistra pierderi. Pe fondul scăderii cursului, va găsi vânzători short pentru a balansa contractele actuale cu noi poziții long.
Scenariu probabil. Este posibil ca această bancă să aibe puterea de a manipula cursul aurului în scădere, în iunie… dacă se numește JP Morgan sau Goldman Sachs.

Distribuie acest articol