Ministerul Rus de Finanțe propune eliminarea TVA-ului pe lingouri si monede de aur, raporta jurnalul rusesc Izvestia pe 7 februarie 2019.
Având o economie bazată pe export, Rusia și China au furnizat occidentului materie primă, respectiv bunuri de consum ieftine primind în schimb dolari cash sau titluri de trezorerie americane. Altfel spus, SUA și în mai mică măsură Europa occidentală și-au imprimat calea spre prosperitate. Sancțiunile financiare impuse Rusiei și tarifele de import impuse Chinei grăbesc efortul celor două puteri de a găsi o soluție financiară și monetară la această situație.
În 1983 China a însărcinat Banca Populară Chineză (PBoC) să lichideze datoria americană și să acumuleze aur. În 2002 s-a înființat Shanghai Gold Exchange (SGE), care a devenit cea mai mare bursă de aur fizic din lume. Prin SGE, China continentală importă anual între 200 și 400 de tone de aur. Prin Hong Kong, în China mai intră încă 100 – 200 tone de aur anual. Importurile se fac din Elveția dar sursa este piața londoneză de aur (LBMA).
Există o corelație între fluxul de aur dinspre Londra către Zurich înregistrat de băncile de aur londoneze, și cel dinspre Zurich către Shanghai înregistrat de SGE.
Motivul pentru care aurul trece prin Elveția este re-rafinarea. Aurul pleacă din Londra sub formă de lingouri de 400 de uncii troy (12,4 kg) și finețe 99,5. Chinezii preferă însă aurul în lingouri de 1 kg sau 10 kg și finețe 999,9. Rafinăriile elvețiene lucrează cu program prelungit pentru a face față cererii de rafinare pentru China.
Tot prin SGE, băncile chineze cumpără anual peste 400 de tone de aur minate și rafinate în China, pe care le vând la ghișeu populației sub formă de mici lingouri și monede. Pe lângă lingouri și monede, chinezii investesc masiv în bijuterii Chuk Kam (aur cu puritate de minim 99% având o mare tradiție în Asia). PBoC deține (oficial) o rezervă de aur de 1864,30 de tone la acest moment, dar adevărata rezervă de aur a Chinei este în mâinile cetățenilor.
În Rusia, Elvira Nabiullina a fost numită la conducerea Băncii Centrale pentru a scoate țara din impasul sancțiunilor care îi blocau accesul la sistemul internațional de plăți interbancare SWIFT gestionat de la Bruxelles. Nabiullina a condus tranziția către un sistem alternativ de comunicare interbancară gestionat de la Moscova, care conectează Rusia cu fostele state sovietice și restul Asiei.
Nabiullina a orchestrat și vânzarea masivă de titluri americane și dolari deținute ca rezervă internațională de Banca Centrală a Rusiei. În locul dolarilor, în ultimii 20 de ani, Banca Centrală Rusă a acumulat masiv aur crescând rezerva de la 343,41 tone de aur în vara anului 2000, la 2119,20 de tone în prezent. Aurul este minat în Rusia și este rafinat de rafinăriile ruse. Dar pentru a fi integrat în circuitul internațional al aurului prin obținerea statutului „Good Delivery”, lingourile sunt vândute de rafinăriile ruse pe piața londoneză și apoi cumpărate de Banca Centrală a Rusiei prin intermediul sucursalei elvețiene a grupului bancar rusesc Sberbank (Sberbank Switzerland AG din Zurich).
Limba comună a Asiei este aurul. Dar pentru a avea cu ce comunica, este nevoie ca cetățenii ruși să dețină aur privat în aceeași măsură în care dețin vecinii lor chinezi. Din cauza TVA-ului de 20%, rușii nu cumpără anual decât 3 tone de aur. Prin eliminarea TVA-ului pe aur, Ministerul Rus al Finanțelor prevede o creștere a acumulării private de aur la 50 – 100 de tone anual. Această măsură ar aduce Rusia aproape de China (304,2 tone cerere privată în 2018), India (162 de tone) și Germania (96 de tone).
Unde este România în acest context? Pe piața locală a vânzării aurului de investiții bate vântul. În schimb românii își vând sau amanetează bijuteriile pentru a juca la „păcănele” sau pentru a face coadă la credite de tot felul. Un motiv să credem că și în următorul sistem monetar România va lua loc tot la masa săracilor.
