Ce este cursul „spot” al aurului? Știm că este acea valoare care variază de la minut la minut, pe care o numim „cotație internațională”, dar ce reprezintă și cine o stabilește? Pentru a răspunde, este necesar să înțelegem notiunea de contracte „forward” și „future”.
Un contract forward este un contract prin care un vânzător se angajează să livreze unui cumpărător o cantitate dintr-un bun (grâu, petrol, aur…) la o dată anume în viitor, la prețul prezent.
De exemplu: un producător de material plastic consumă 4000 de barili de petrol pe an, dar nu poate achiziționa toată cantitatea la începutul anului deoarece petrolul se deterioreaza dacă stă în depozit mai mult de 3 luni. Producătorul cumpără numai 1000 de barili pentru a asigura stocul pe 3 luni, și intră într-un contract forward cu o rafinărie de petrol care îi va livra câte 1000 de barili „proaspeți” la fiecare 3 luni, la prețul din acest moment. Dacă peste 9 luni prețul petrolului va fi mai mic decât cel prezent, producătorul „ar fi în pierdere” față de situația în care ar fi cumpărat la acel moment de pe piață. Dacă însă prețul va fi mai mare, atunci se va bucura ca și-a asigurat din timp stocul la un preț mai mic. Contractul forward este convenabil și pentru rafinărie, care își asigură clienți pentru producția planificată în viitor și se protejează de variațiile prețului petrolului.
Acest tip de asigurare se cheamă „hedging” și este folosit de minele, rafinăriile și comercianții de aur care nu speculează pe curs, ci câștigă doar din diferența de preț dintre vânzare retail și cumpărare en-gros (cost de producție în cazul minelor și rafinăriilor).
Piețele de contracte forward sunt de tip OTC (over-the-counter). Un contract forward poate fi tranzacționat, cumpărătorul unei părți din contract preluând obligațiile fostului titular. Vânzătorii și cumpărătorii tranzacționează direct (one-to-one) iar volumul de aur pe fiecare contract este personalizabil.
Pentru bunuri fungibile precum metalele și petrolul, contractele forward pot fi tranzacționate în formă standardizată pe burse reglementate, sub numele de futures. În general un contract future în aur reprezintă obligația de a livra la un moment viitor 100 de uncii troy de aur pur, plătite la prețul prezent. Mai există contracte future mini (50 de uncii) și micro (10 uncii). Toate bursele mari, inclusiv Bursa de Valori București, oferă instrumentul „gold futures”.
Un contract se deschide atunci când există o propunere de vânzare (poziție „short”) sau de cumpărare (poziție „long”). Ca și în cazul contractelor forward, pozițiile pe un contract future pot fi tranzacționate la preț diferit de cel de deschidere. Contractul se poate anula înainte de scadență, dacă ambele părți au ieșit din contract prin deschiderea unor poziții opuse pe alte contracte.
Prețul spot pe o piață este o medie lunară a prețului pe uncie a contractelor future și forward, luna considerată fiind aceea în cursul căreia va expira cel mai mare volum de contracte. Cursul spot internațional publicat de Bloomberg sau Thomson Reuters este un agregat în funcție de volumul tranzacționat pe principalele burse de futures: New York (COMEX/GLOBEX, parte a CME Group), Hong Kong (HKEX) și Shanghai Futures Market (SHFE), și principalele piețe OTC de forwards: Londra și Zurich.
Deși intuitiv prețul spot ar trebui să reprezinte un agregat al contractelor ce au ajuns la scadență în momentul prezent și pentru care se face o livrare fizică, acest lucru nu se întâmplă. Cursul prezent al aurului urmărește prețul unor contracte cu scadență în viitor și indiferent dacă „stingerea” lor se va face cu livrare fizică sau nu. Iar în realitate cvasitotalitatea contractelor future și forward în aur sunt anulate înainte de scadență, deci nu are loc nicio livrare de metal prețios.
Dar legislația pieței aurului este absurdă și are ca rezultat suprimarea voită a cursului aurului față de dolar și alte valute.
