Viitorul economiei, între inflație și creșterea dobânzilor

titluri de stat americane

Recent, banca centrală americană (The Federal Reserve, FED) a decis să schimbe modul în care determină masa monetară. Astfel:

  • indicele de masă monetară în sens restrâns M1 a devenit M1SL, și cuprinde în principal numerar în circulație (mai puțin numerarul depozitat la trezoreria SUA, la băncile FED și în tezaurul băncilor, acesta nefiind considerat în circulație), depozite și cecuri la vedere;
  • indicele de masă monetară în sens larg M2 a devenit M2SL și cuprinde în plus față de M1, depozite la termen sub 100.000 dolari, titluri pe termen scurt și hârtie comercială (bilete la ordin);
  • cât despre masa monetară în sensul cel mai larg, MZM (un echivalent american al M3), acesta a fost întrerupt fără a fi indicat un înlocuitor.

Un lucru de remarcat este acela că spre deosebire de vechii indici care erau actualizați săptămânal, oferind o informație de actualitate, noii indici sunt actualizați lunar și cu o întârzâiere de două luni! Astfel, în loc să existe un progres în transparența și viteza informației, FED regresează cu câteva decenii.

Al doilea lucru pe care l-am remarcat a fost creșterea masei monetare M1 cu 14 trilioane dolari, între lunile aprilie și mai 2020. O asemenea creștere, în condițiile în care masa monetară M1 acumulată în toată istoria SUA era de 4 trilioane dolari până la acel moment, nu putea fi reală. În cele din urmă am aflat cauza acestui fenomen misterios, explicat chiar pe site-ul băncii centrale americane: FED a considerat conturile de economii cu dobândă variabilă și număr limitat (în general 6) de retrageri lunare (savings accounts) ca fiind de facto suficient de lichide pentru a fi asimilate unor depozite la vedere. Astfel, aceste depozite au trecut din M2 în M1. În M2 au rămas, în plus față de M1, depozitele la termen cu dobândă fixă și pierderea dobânzii (eventual penalitate) la retragere anticipată (term deposits). Considerăm „mutarea” justificată, deoarece banii din aceste pseudo-economii sunt în practică din ce în ce mai mult utilizați de americani pentru acoperirea cheltuielilor lunii în curs.

Astfel, pentru o estimare realistă a inflației în anul 2020, nu ne putem raporta la M1. Artificiul statistic al FED ne ascunde creșterea reală a masei monetare în sens restrâns. Cea mai bună aproximare a inflației în 2020 ne-o oferă indicele M2, pentru care creșterea în 2020 a fost de la 15 la 19 trilioane dolari, o creștere de „numai” 26%.

Primele luni ale anului 2021 au continuat trendul din 2020, masa monetară în dolari a SUA crescând atât la nivel de M1 cât și de M2 cu o viteză nemaivăzută poate de la „goana după aur” din 1849. Mai mult, diferența dintre M1 (18,4 trilioane dolari la sfârșitul lui februarie 2021) și M2 (19,7 trilioane dolari la aceeași dată) a devenit nesemnificativă. Acest fapt ilustrează lipsa economiilor reale ale americanilor. Neputința de a acoperi din economii datoriile publice și private, ajunse la recorduri istorice, nu lasă băncii centrale alte opțiuni decât fie acceptarea unei recesiuni și în consecință a unei restructurări dureroase dar (considerăm noi) necesare a economiei, fie monetizarea datoriilor, cu riscul de a detereriora și mai mult structura producției și de a distruge dolarul prin hiperinflație.

Cel mai recent anunț FED asupra politicii sale monetare, cel din 17 martie, nu lasă niciun dubiu că banca centrală va continua pe calea inflației. FED va continua să injecteze aproximativ 120 de miliarde dolari lunar în economie numai prin acțiuni repo de achiziție a titlurilor neperformante din piață, publice și private, cu scopul de a menține dobânzile mici și de a împiedica insolvența statului și a corporațiilor americane. Alte trilioane de dolari sunt injectate în valuri, direct în conturile americanilor, sub forma „ajutoarelor de stat” în contextul pandemiei.

Credem că piețele financiare, în general anticipative, sunt oarbe la nivelul creștererii generale a prețurilor care va urma. Sau mai degrabă anticipează o puternică creștere economică, ce ar susține capacitatea statului și a corporațiilor de a plăti dobânzi cu câteva procente mai mari decât cele derizorii actuale, contracarând astfel creșterea prețurilor. Dacă aceasta este viziunea lor, și din informațiile pe care le avem credem că este cazul, atunci economia se îndreaptă cu viteză direct în zid. Pentru că structura reală a producției (mijloacele de producție existente) nu are capacitatea de a furniza cantitatea și combinația de bunuri și servicii ce ar oferi randamentul investițiilor asumat contractual de debitori. Iar banii sunt doar un mijloc de schimb. Nu sunt nici mâini și creiere, nici utiliaje, nici materie primă.

Revenind la banii proaspăt creați de FED, aceștia ajung în depozite bancare fie prin achiziția directă de către FED a titlurilor aflate ca active pe balanța comercială a băncilor, fie indirect prin faptul că „ajutoarele” acordate americanilor sunt depuse de către aceștia în conturi curente sau folosite pentru plata ratelor la credite .

Ajungem astfel la un alt anunț de interes făcut de FED zilele trecute: banca centrală nu va extinde după 31 martie 2021 scutirea capitalizării minim obligatorii (Supplementary Leverage Ratio sau SLR) acordată băncilor americane în urmă cu un an.

Acestă cerință instituită după criza din 2008 prin acordurile Basel III și implementată de către FED în SUA începând cu anul 2015, obligă băncile să dețină capital propriu care să acopere 3% (respectiv 5% pentru băncile sistemic importante) din activele de pe balanța lor comercială (numerar, depozite, titluri de stat și private, alte active financiare inclusiv aur) dar și din afara balanței (instrumente derivate, instrumente colaterale). În consecință, în cazul în care SLR pentru o bancă scade sub o marjă minim admisibilă, băncii nu îi este permis să plătească dividende acționarilor, să acorde bonusuri directorilor sau să re-cumpere acțiuni din piață (share buy-backs), fiind obligatorie cu întâietate recapitalizarea băncii din profituri.

În matie 2020, această cerință a fost suspendată pentru un an, dar numai în ceea ce privește acoperirea prin capital propriu a depozitelor băncilor comerciale la FED (așa-zisele „rezerve în exces” despre care am mai scris în trecut), și a contravalorii în dolari a titlurilor de stat de pe balanța comercială a băncilor. FED estimează că efectul deciziei sale asupra valorii și dobânzii titlurilor de stat va fi nesemnificativ, deoarece băncile ar fi suficient capitalizate.

Băncile vor avea cu siguranță o capacitate mai mică de a absorbi titluri de stat, ceea ce poate conduce la scăderea valorii și creșterea dobânzii acestora. Necesitatea băncilor ce nu îndeplinesc condițiile impuse de SLR va fi de a vinde titluri pentru a genera profit, cu scopul de a majora capitalul.

Alt efect al re-impunerii cerinței de SLR ar putea fi acela ca băncile să perceapă așa-zise „dobânzi negative” (în realitate comisioane pentru conturi bancare) clienților, în încercarea de a reduce volumul depozitelor sau de a genera profitul necesar capitalizării suplimentare.

FED nu este însă îngrijorat de posibila creștere a dobânzilor la titlurile de stat, deoarece dacă băncile vor vinde titluri, banca centrală le va cumpăra prin creație monetară (prin inflație).

Starea economiei în înțelegerea noastră nu este deloc roz: datoria de stat și privată va continua să crească, investițiile economice proaste determinate de inflație se vor acutiza, iar în cele din urmă creșterea vizibilă a prețurilor, atât pentru bunurile de consum cât și pentru materia primă și mijloacele de producție, va pune capăt „bulei” de credit și va determina o restructurare masivă a economiei (criză de credit, recesiune). În acest context, rămânem convinși că investițiile în titluri cu valoare fixă și acțiuni, deși pot avea un avânt pe termen scurt, rămân mult prea riscante.

Extrapolând situația economiei SUA la nivel global, strategia economică individuală recomandată de Gold’n’Roll este foarte prudentă și pentru români:

  • evitarea creditelor sau, pe cât posibil, plăți anticipate pentru a reduce nivelul de creditare;
  • eliminarea din portofoliu a titlurilor de stat sau private cu dobândă fixă – pierdeți bani net raportat la inflație, iar riscul de incapacitate de plată sau insolvență a debitorilor este ridicat;
  • închiderea conturilor bancare de economii sau depozitelor la termen – pierdeți bani net raportat de inflație, iar băncile sunt de facto insolvente;
  • investiția în formări profesionale;
  • învățarea de noi aptitudini;
  • nu în ultimul rând, economiile în aur.

Dacă totuși doriți să porniți o inițiativă antreprenorială, recomandăm activități cu investiție minimă și, cel mai important, evitarea creditelor bancare:

  • furnizarea de consultanță și intermedieri financiare sau în vânzări ce necesită cost minim de investiție: activitate ce poate fi întreruptă oricând fără pierderi semnificative;
  • servicii de reparații și întreținere, de preferat de bună calitate și la preț decent: în criză oamenii repară mai mult decât cumpără nou;
  • producția și comercializarea de produse elementare/de bază (chiar și second hand) pe care oamenii le cumpără cu numerar și nu prin credit, ideal produse cu cost mic de producție și marjă mare de profit: trebuie să existe loc de scădere în criză de credit sau de hiperinflație.

Nu numai pentru indivizi, dar și pentru companii, subliniem importanța economiilor: în caz de criză, economiile sunt vitale pentru supreviețuirea afacerii în lunile critice. Mai mult, economiile a căror valoare se apreciază în criză relativ la prețul în valute al mărfurilor, imobiliarelor, utilajelor și altor active financiare, poate fi o oportunitate de investiție atunci când cei mai mulți se luptă cu insolvența.

Recomandăm asociaților și acționarilor companiilor private prudență în afaceri și economii substanțiale în aur.

Distribuie acest articol